Icoana de la Mănăstirea Milesi, Grecia ( din chilia părintelui Porfirie)
Frescă- Mănăstirea Pângăraţi, Neamţ
Fragmente din viaţa Sfintei Tatiana:
"Păgânii au dus-o la judecată şi la chinuire; dar mai întâi au bătut-o fără milă peste obraz slujitorii tiranilor şi apoi i-au scos ochii cu undiţele. Multă vreme fiind chinuită, chinuitorii au slăbit, pentru că sfânta era înaintea celor ce o băteau ca o nicovală tare, încât cei ce o chinuiau aveau dureri mai mari decât muceniţa; ba încă şi de îngerii, care stăteau nevăzuţi lângă dânsa, erau loviţi peste obraz. Deci strigau către judecătorul cel fără de lege, rugându-l să le poruncească să înceteze a chinui pe nevinovata fecioară, fiindcă singuri spuneau că primesc mai multă muncă decât dânsa.[...]
Într-altă zi, judecătorul cel nedrept şezând în divan, a pus iarăşi de faţă la întrebare pe Sfânta fecioară Tatiana, care a stat înainte întreagă şi sănătoasă cu trupul, având faţa luminată şi ochii veseli, dar neputând cu cuvinte s-o înduplece la idoleasca jertfă, a poruncit s-o dezbrace şi să-i taie trupul cu brice. Feciorescul ei trup era alb ca zăpada şi cînd o atingeau cu bricele, curgea din răni lapte în loc de sânge şi ieşea o mireasmă plăcută ca dintr-un vas de aromate. [...]
Sfânta, ridicându-şi ochii spre Mirele său Hristos, se ruga în chinuri. Apoi au întins-o la pămînt, în chipul crucii, şi mai mult au bătut-o cu toiagul, ostenind şi schimbându-se mulţi slujitori; pentru că îngerii lui Dumnezeu, ca şi mai înainte, stând acolo nevăzuţi, loveau pe cei ce băteau pe sfânta şi slujitorii adevereau aceasta că sunt bătuţi de o mână nevăzută cu vergi de fier, pentru care au murit nouă dintr-înşii, fiind ucişi de mâna îngerilor, iar ceilalţi au căzut zdrobiţi abia cu viaţă; iar a doua zi, scoţând-o iarăşi la judecată, se arăta cu corpul mai sănătoasă şi cu faţa mai frumoasă ca mai înainte.[...]
Au dus-o în divan şi acolo au spânzurat-o, şi cu unghii de fier au însângerat-o; atunci şi sânii ei au fost rupţi cu acele fiare. Apoi, aruncând-o din nou în temniţă, îngerii lui Dumnezeu cu lumina cerească au venit iarăşi la dânsa şi, tămăduind-o de rane, au făcut-o sănătoasă, fericindu-i pătimirea ei cea bărbătească.
A doua zi a fost dată spre mâncare unui leu înfricoşat, în privelişte, care, văzând-o, a început a se gudura şi a-i mîngîia picioarele. Apoi iarăşi au spânzurat pe Sfînta Tatiana şi mai cumplit au zgâriat-o; iar chinuitorii ei erau loviţi şi omorâţi de îngeri nevăzuţi. După aceea, aruncând-o în foc, focul nu ardea, pentru că îşi potolea puterea sa arzătoare, cinstind pe roaba lui Hristos. [...]
Neştiind judecătorul ce să-i mai facă, a pedepsit-o cu moartea şi i-a tăiat sfântul cap. Sursa
Frescă din Biserica Seminarului Teologic de la Mănăstirea Neamţ
Din acatistul Sfintei Tatiana:
"Bucură-te, că prin chinuri ţi-ai împletit cununa muceniciei;
Bucură-te, că în chip minunat rănile ţi se vindecau;
Bucură-te, că chipul îţi era smerit şi luminos;
Bucură-te, că tot trupul de răni ţi-a fost brăzdat;
Bucură-te, că întăreşti pe tot omul ce-n nevoi se frânge;
Bucură-te, că fiind bătută cu toiege, ai răbdat cu tărie;
Bucură-te, că de îngeri ţi s-au tămăduit rănile trupului;
Bucură-te, că prin dânşii ţi-ai întărit virtuţile sufletului;
Bucură-te, Muceniţa lui Hristos, cea iubită;
Bucură-te, Sfântă Muceniţă Tatiana, diaconiţă a lui Hristos!" Sursa
Viaţa Sfintei Muceniţe Tatiana: Aici
Acatistul Sfintei Tatiana:Aici
