miercuri, 30 aprilie 2014

Sfânta Isidora ~ 1 mai

Icoana din biserica Mănăstirii Sf. Patapie, Loutraki

"Cuvioasa Isidora era într-atîta defăimare din partea surorilor, încît nici una nu voia să guste hrană împreună cu ea, ci era de toate defăimată, ocărîtă şi necăjită.Dar ea răbda toate acelea cu tăcere şi cu mulţumire; şi totdeauna se ostenea la bucătărie şi în celelalte ascultări mănăstireşti.

N-a fost văzută de nimeni mîncînd vreo bucată de pîine sau şezînd la masă, ci în tot timpul vieţii sale s-a hrănit numai din rămăşiţele şi fărîmiturile adunate de pe masă; iar în loc de fiertură sorbea spălături, cu care spăla oalele şi căldările.Ea nu făcea nimănui nici o mîhnire, nici ea nu s-a mîniat sau s-a necăjit vreodată şi nu s-a certat pentru ceva; ci, totdeauna, tăcea nerăspunzînd nimănui vreun cuvînt, nici la vreo ocară mică sau mare, deşi adeseori era bătută de toate şi totdeauna era urîtă şi batjocorită.

În această viaţă aspră petrecînd multă vreme fericita Isidora, s-a făcut descoperire despre ea Cuviosului Pitirun, bărbat sfînt şi foarte îmbunătăţit. Aceluia, stîndu-i în faţă îngerul Domnului, i-a zis: "Pentru ce te trudeşti cu mintea pentru viaţa ta îmbunătăţită, în care ţi se pare că eşti mare, şezînd în acest loc pustiu? Voieşti să vezi o femeie mai îmbunătăţită şi mai plăcută lui Dumnezeu decît tine? Scoală-te şi mergi la mănăstirea de femei cea din Tabenisiot şi vei găsi acolo pe una ce poartă pe capul ei un petic urît. Aceea este mai bună înaintea lui Dumnezeu decît tine, deoarece petrece într-atîta sobor şi de-a pururea slujind tuturor şi fiind de toate batjocorită, niciodată nu s-a depărtat cu inima de Dumnezeu, ci totdeauna mintea ei este adîncită către Dumnezeu. Iar tu, petrecînd aici în singurătate şi neieşind niciodată cu trupul, toate cetăţile le cuprinzi cu mintea ta".

 Deci, s-au dus după ea şi au chemat-o, dar ea nu voia să meargă, pentru că înţelesese cu duhul de descoperirea care se făcuse stareţului pentru dînsa. Şi, luînd-o călugăriţele, o trăgeau cu sila, zicîndu-i: "Marele părinte Pitirun te cheamă pe tine!" După ce au adus-o înaintea stareţului, el, văzînd-o şi cunoscînd că este aceea de care îi spusese îngerul, pentru că vedea darul lui Dumnezeu peste eaa căzut la picioarele ei, zicînd: "Binecuvintează-mă, maică!" Iar ea asemenea a căzut înaintea lui, zicînd: "Tu pe mine binecuvintează-mă, părinte şi stăpînul meu!"

Văzînd acest lucru toate celelalte, s-au minunat şi au zis către el: "Să nu-ţi fie ţie această necinste, o, părinte, căci este îndrăcită aceasta". Cuviosul Pitirun le-a răspuns: "Voi sînteţi îndrăcite, iar aceasta este mai mare înaintea Domnului decît mine şi decît voi toate şi ne este maică nouă tuturor; şi rog pe Dumnezeu, ca să mă învrednicească părţii ei, în ziua judecăţii". Auzind aceasta, toate fecioarele au căzut la picioarele stareţului, plîngînd şi mărturisind toate relele care făcuseră fericitei Isidora, supărînd-o şi necăjind-o în toate ceasurile. Una zicea: "Eu totdeauna o ocăram pe Isidora!" Alta: "Eu turnam lături peste ea". Alta: "Eu o loveam cu călcîiul". Alta: "Eu o băteam cu băţul". Iar altele mărturiseau relele ce-i făceau ei şi, căzînd la picioarele fericitei, îşi cereau iertare.

Cuvioasa Isidora, după plecarea stareţului, nesuferind să fie cinstită de surori, a ieşit în taină din mănăstire şi s-a ascuns în locuri neştiute, pînă la mutarea sa cea către Dumnezeu." Text integral AICI


Viaţa Sfintei Cuvioase Isidora:Aici  

miercuri, 23 aprilie 2014

Sfântul Gheorghe ~ 23 aprilie

Pictura din Biserica Mănăstirii Makrimallis, Evvia-Grecia

"Mult-nevoitorului al lui Hristos Marelui Mucenic Gheorghe, acum toţi din suflet să-i cântăm, lăudându-l pe el în sfinţitele locaşuri, ca pe un preastrălucit mare soare al mucenicilor; şi ca unui apărător al credincioşilor şi ajutător, cu credinţă să-i cântăm: Bucură-te, purtătorule de biruinţă, mare mucenice Gheorghe!Sursa text

Viaţa şi acatistul Sfântului Gheorghe: Aici

vineri, 18 aprilie 2014

Ce să facem atunci când ne simţim încercaţi la maximum? ( Părintele Rafail Noica)


"Vorbiţi despre acele momente când suntem duşi până la limită, până la capătul puterilor noastre şi îndrăznesc să adaug: dincolo! Dincolo de limita asta! [...]
Voiam să spun că în momentele în care eşti dus la limită sau cum o trăieşti, poate dincolo de limită – aş vrea să vă împărtăşesc şi lucrul acesta, pe care de la Părintele Sofronie l-am învăţat: nu uitaţi (Dumnezeu să vă pună în inimile voastre) că asta reprezintă şi măsura încrederii pe care Dumnezeu ţi-o arată! Deci măsura suferinţei este şi măsura încrederii pe care Dumnezeu o are în tine, suflet slab, păcătos, neputincios, dus la limită, dincolo de limită! Ne duce Dumnezeu dincolo de limită, dar… ni se lărgesc limitele.
Şi dacă avem răbdare în momentele alea… Şi ce răbdare? Zi: „Doamne!” Şi dacă nu poţi să zici nimic, nu uita că te iubeşte acel Doamne! Simţi că nu există? Nu importă! Să simţi tot ce vrei să simţi sau tot ce vrea dracul să simţi, continuă… 
Cu Dumnezeu nu există decât biruinţă! Treci pragul ăla şi o să vezi că limitele ţi s-au lărgit [...]

Astea două lucruri aş vrea să vă împărtăşesc: formulă de scăpare nu este… Dacă vreţi ca formulă un singur cuvânt ar fi: asumare. Să ne asumăm acel moment, în încrederea în acel Dumnezeu care ne iubeşte. Răspunzând cu încredere la încrederea pe care Dumnezeu ne-o arată ca sa ne trateze în felul ăsta.
Dau un exemplu: se zice că Lazăr era prietenul lui Hristos. Uitaţi-vă în imnologia săptămânii ăsteia şi mai ales sâmbătă (Sâmbăta lui Lazar) si duminică. Uitaţi cum Hristos zice: „S-a îmbolnăvit Lazăr“. Dar nu s-a dus să facă ceva ca să îl vindece. L-a lăsat să moară, l-a lăsat patru zile în mormânt, până când să se împută ( în Cuvântul Evangheliei), adică să înceapă să intre în putrejune, în stricăciune trupul lui. Sunt patru învieri despre care ne vorbesc Evangheliile şi este un crescendo. Celelalte trei ar putea fi ceea ce numim astăzi moarte clinică. Cu Lazăr în niciun caz! Nu din moarte l-a scos, din stricăciune!!! Dumnezeiasca putere care dintru nimic a scos toată făptura. Da! Dar cu cine ar putea face Hristos o aşa lucrare, decât cu unul care cu adevărat este prietenul lui Hristos? În Lazăr a avut încredere, că Lazăr o să poată să ia asupra-şi canonul ăsta greu, durerea morţii ….Cu cine, decât cu Lazăr? Când a zis Hristos: „Dar boala asta nu este spre moarte, ci spre slava lui Dumnezeu“, cine decât un adevărat prieten, care avea deplină încredere în Hristos putea să poarte aşa un canon pentru a proslăvi pe Dumnezeu prin suferinţele lui? Bineînţeles că prieten era Lazar, şi mare! Şi într-o măsură şi tu eşti aşa, ca Lazăr, în momentul când te simţi depăşit şi dus de aparenta nepăsare a lui Dumnezeu faţă de tine dincolo de limita ta. Nu e nepăsare! Să ai încredere că Cel care te tratează aşa ca pe Lazăr te tratează cu acelaşi grad de încredere, pe care o are în tine, cel puţin atâta pe cît doreşti tu…
Şi Dumnezeu să vă dea restul, că restul este răbdare, şi de multe ori nu este nevoie de multa răbdare. Şi dacă ştim să ne asumăm momentele acelea, … vai ce învieri…"
[de la minutul 17 până la minutul 24] 

Vă invit să ascultaţi tot fragmentul, este minunat!

Friday Flowers





Despre Friday Flowers aici: Jurnalul Anei

luni, 14 aprilie 2014

Părintele Selafiil din Siberia: Nu te descuraja de nimic. Hristos este în inima ta


Am primit de curând pe email aceste două fragmente audio din cartea Părintele Selafiil: Bunelul meu din vecinicie (veşnicie) – Scrisori din Siberia”.  Pentru că mi-au adus bucurie şi întărire sufletească, le pun aici pentru cine va dori să le asculte.


AddThis

Find us on Facebook

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...
Dositeea

Abonaţi-va la acest blog

Copyright © 2011-2014 http://dositeea.blogspot.com



Vizite (de la 1 aug. 2011)

From 22 nov. 2011

View My Stats