Dositeea: Chilia Părintelui Porfirie şi Icoana Maicii Domnului de la Mănăstirea Milesi

joi, 1 decembrie 2011

Chilia Părintelui Porfirie şi Icoana Maicii Domnului de la Mănăstirea Milesi

"Duhovnicescul Părinte Porfirie a adormit întru Domnul în Chilia (Coliba) Sfântului Gheorghe, de la Sfântul Schit al Sfintei Treimi din Kafsokalivia, de la Muntele Athos, la orele patru şi treizeci dimineaţa, în ziua de 2 decembrie 1991, în al optzeci şi şaselea an al vieţii sale."

Să iubeşti primul

Adesea îi spuneam Părintelui Porfirie:
- Părinte, binecuvinteaza-mă să-ţi semăn cât mai mult.
Bunicuţul nu mi-o lua în nume de rău, mă binecuvânta şi-mi spunea:
Să te rogi şi să iubeşti. Să-L iubesti pe Dumnezeu şi să-i iubeşti şi pe semenii tăi. Nu vezi câte poate face dragostea lui Hristos? Să nu te întrebi în sinea ta dacă te iubesc ceilalţi. Dacă-i iubeşti tu primul, să ştii că atunci şi ei te vor iubi deopotrivă.

- Nu trebuie sa cerem iubirea celorlalţi. Trebuie să-i iubim noi mai întâi, în loc să ne tot întrebăm dacă suntem iubiţi. Dacă îi vom iubi noi primii, cândva vor răspunde şi ei iubirii noastre. „Ca sa fii iubit de ceilalţi, mai întâi trebuie să-i iubeşti tu".

Vedea Raiul

După moartea părintelui Yannis K., Bunicuţul văzuse ca părintele se afla în Rai, înconjurat de multă lumină. După vreo treisprezece ani s-a săvârşit şi preoteasa Maria K., iar când fiul său A., l-a întrebat pe Părintele Porfirie despre părinţii săi, acela i-a răspuns:
- Cu mare bucurie se bucură! Îi văd îmbrăţişaţi, bucurându-se împreună de pacea Raiului.Astfel Părintele Porfirie vedea şi sufletele celor răposaţi, ştiind unde se duceau şi cum se duceau.

Răspundea înainte de a fi întrebat

"Într-una din zile când m-am aflat la Atena, m-am dus la Paraclisul Sfântului Gherasim de la Policlinica din Atena, unde se afla Bunicuţul, pregătit să mărturisesc păcatele săvârsite de la ultima spovedanie. Printre alte păcate pe care mi le notasem pe o hârtiuţă, mi-am notat şi să-l rog pe părintele să mă sfătuiască ce să fac şi în ce fel să mă port, pentru a deveni mai bun. Aşadar a doua zi m-am dus la biserica. Părintele se afla în dreptul uşii din dreapta a Sfântului Altar, cum intri înăuntru. M-a primit bucuros şi, fără să-i fi spus pentru ce am venit la el, m-a chemat la el şi a început să mă povăţuiască, spunându-mi:
- Fiule, să fii mereu bun, să ierţi, să iubeşti, să-ţi faci treaba conştiincios, să te rogi şi să te lupţi.Eu rămăsesem mut, fiindcă cuvintele sale erau chiar răspunsul la întrebarea pe care voiam sa i-o pun."

Nu te înspaimânta în primejdii

„Nu trebuie sa te înspăimânţi - îmi spunea Bunicutul - când întâmpini primejdii în viaţă şi nici să-ţi pierzi credinţa. Ci îmbărbătează-te şi te întăreşte, rugându-te lui Hristos, Care toate le vede şi le ştie, să te scoată din toate necazurile".„Când suntem atacaţi de cel viclean, trebuie să avem curaj".

Om al lui Dumnezeu

„Dacă nu eşti om al lui Dumnezeu, orice-ai fi şi oricâte galoane ai primi, nimic nu eşti. Spre Dumnezeu trebuie să ne îndreptăm, pentru a fi mereu pregatiţi".

Nu judeca, chiar de vezi cu ochii tăi

În altă zi, vorbindu-mi despre judecarea altora, părintele îmi spuse să evit orice discuţie despre aceasta, oricâtă dreptate socotesc ca aş avea. De aceea, îmi povesti următoarea întâmplare:
„Odată o femeie se dusese la un preot sa se spovedească. Era dintr-un sat unde femeile poartă jupon. Le ştii? ma întreba parintele.
- Da, i-am răspuns.
- Ei bine, îşi continuă Bunicuţul povestirea, după ce s-a spovedit s-a ridicat să plece. Totuşi nu putea să plece fără a-i da preotului ceva, pentru a-i mulţumi şi fiindcă simţea nevoia să-i dăruiască ceva.
A încercat aşadar să îşi ridice şorţul, pentru a scoate din buzunarul juponului ceva bani dar, din greşeală, a apucat juponul, ridicându-l în sus, de i s-au văzut picioarele. În clipa aceea a intrat în biserică un om care, văzând-o astfel pe femeie, s-a dus şi l-a reclamat pe preot, de atitudinea necuviincioasă, iar acela a fost suspendat pe trei luni.
În toata perioada suspendării sale, preotul Îi mulţumea şi Îl slăvea pe Dumnezeu, pentru încercarea pe care i-o dăduse şi se bucura foarte mult.
Ai vazut aşadar, fiule, ce a păţit fratele nostru care l-a judecat pe preot. Deşi a văzut într-adevăr o scenă aparent necuviincioasă, din pricina căreia l-a judecat pe preot, lucrurile nu erau aşa cum le prezenta cel viclean. De aceea îţi spun să fii cu băgare de seama".
- Voi fi foarte atent, Bunicuţule, i-am răspuns.

Adesea - spunea Bunicuţul - satana face tot ce poate spre a ne pierde. Dacă, de exemplu, bănuim un om de ceva, vicleanul este capabil de orice pentru a ne da dovezi împotriva omului respectiv. De multe ori există atât de multe indicii, încât nu încape nici o îndoială că cel bănuit este vinovat. Toate acestea sunt lucrări ale diavolului, deşi omul respectiv este cu totul nevinovat".

Bunicuţul îmi strânge capul

De fiecare dată când mergeam la Părintele Porfirie uneori îmi puneam capul pe genunchii săi, fără a-i vorbi deloc la început, rugându-mă în gând pentru el, pentru ai mei şi pentru noi toţi în general, ramânând în aceasta poziţie destul de mult timp. În vremea asta, părintele îmi acoperea capul cu epitrahilul, mi-l prindea cu mâinile şi se ruga un timp împreună cu mine. De multe ori îi simţeam respiraţia şi bătăile inimii. Dacă mă durea capul sau altceva, îmi trecea imediat, iar când terminam şi spovedania, la plecare simţeam că am luat cea mai mare binecuvântare. Pe drumul de întoarcere spre casă mi se părea că m-am încărcat cu binecuvântare, întocmai cum se încarcă o baterie cu curent electric.
Odată l-am întrebat pe Părintele Porfirie:
- Bunicuţule, de ce îmi aduci capul cu mâinile în felul acesta?
Fiule, în timp ce tu te rogi, mă rog şi eu şi, ţinându-ţi capul astfel, îţi iau sufletul şi îl duc înaintea lui Hristos, rugându-L să se milostivească de tine, să te ajute, să te lumineze şi să vă dea tot lucrul cel de folos ţie şi familiei tale."

SURSA TEXT