La vîrsta de 3 ani, David a dispărut de acasă. Părinţii l-au căutat, dar nu l-au găsit. Singura lor nădejde s-a îndreptat către rugăciune şi au hotărît să meargă la Biserică. Nu mare le-a fost mirarea cînd l-au zărit pe copil în faţa iconostasului.
- Ce faci aici, copilul meu? - l-a întrebat tatăl lui. Cum ai ajuns aici? Unde ai fost atîtea zile?
- Cum unde am fost? - a răspuns copilul. Nu mă vedeţi? Sunt în casa Sfântului Ioan Botezătorul. El însuşi m-a adus aici, după care s-a aşezat la locul lui. Iar eu stau şi îl privesc bucurîndu-mă. Nu mă lasă inima să plec de lîngă el. Apoi, cum aş fi plecat singur, neştiind drumul? - Dar cum te-a adus? Nu vezi că Sfântul este în icoana lui? - Voi nu ştiţi. Iese şi umblă, vorbeşte, îţi apare şi în somn şi atunci cînd eşti treaz.- Ce sînt aceste cuvinte pe care le spui, copilul meu? - Sunt nişte cuvinte adevărate. În acea zi, dis-de-dimineaţă mi-a apărut în somn şi m-a întrebat : Vrei să vii în casa mea?, iar eu i-am răspuns: Unde este casa ta? Eu ştiu că stai în Biserică, în icoana ta. Atunci mi-a spus: Am şi casă. Urmează-mă şi vei vedea. Şi m-am sculat repede şi l-am urmat.
- Dar nu te-ai temut?
- Cum să mă tem, cînd Sfântul Ioan era lîngă mine şi mă ţinea de mînă? Era viu, aşa cum este în icoană. El m-a adus aici şi cînd am ajuns în faţa icoanei lui, a intrat în ea. Apoi mi-a spus: Sîmbătă va veni tatăl tău şi va săvîrşi aici Sfînta Liturghie. De aceea, nu m-am întors acasă, pentru că vă aşteptam pe voi. Are un chip atît de dulce şi de dragostea lui mi s-a umplut inima.
- David, ce îţi place mai mult în Biserică? -Tronul lui Iisus Hristos, ochii Maicii Domnului şi aripile Sfântului Ioan Botezătorul."
