Sfântul Ierarh Vlasie este pomenit în Biserica Ortodoxă la data de 11 februarie.
Din viaţa Sfântului Vlasie:
"O femeie avea un fiu căruia, mîncînd peşte, i-a rămas un os în gît şi acela nu mai putea să grăiască nicidecum şi acum era aproape de moarte. Luîndu-l maică-sa, l-a dus la picioarele sfîntului şi, plîngînd, striga: "Miluieşte pe fiul meu, robule al Mîntuitorului nostru Iisus Hristos, că îmi este singur născut". Apoi a spus sfîntului ce s-a întîmplat fiului ei. Arhiereul lui Dumnezeu Vlasie, punîndu-şi mîna în gîtul copilaşului s-a rugat lui Dumnezeu, zicînd: "Cel ce ajuţi tuturor celor ce Te cheamă cu adevărat, o! Mîntuitorule, ascultă rugăciunea mea şi ia osul cel înfipt în gîtul copilului acestuia, cu nevăzută puterea Ta. Şi de acum, chiar între oameni şi dobitoace de s-ar întîmpla ceva de acest fel şi va pomeni cineva numele meu, zicînd: Dumnezeule, pentru rugăciunile robului tău Vlasie, ajută-mi, aceluia, Tu, Doamne, grăbeşte spre ajutor şi dă-i tămăduire întru slava şi cinstea sfîntului Tău nume". Acestea grăindu-le, îndată a făcut sănătos pe copil şi l-a dat maicii sale, care lăuda pe Dumnezeu, şi s-a preamărit numele Sfîntului Vlasie, nu numai în Sevastia ci şi în Nicopole.
Icoană din biserica Sf. Vlasie din Sclavena Akarnaniei |
© Copyright foto: http://dositeea.blogspot.com
Din viaţa Sfântului Vlasie:
"O femeie avea un fiu căruia, mîncînd peşte, i-a rămas un os în gît şi acela nu mai putea să grăiască nicidecum şi acum era aproape de moarte. Luîndu-l maică-sa, l-a dus la picioarele sfîntului şi, plîngînd, striga: "Miluieşte pe fiul meu, robule al Mîntuitorului nostru Iisus Hristos, că îmi este singur născut". Apoi a spus sfîntului ce s-a întîmplat fiului ei. Arhiereul lui Dumnezeu Vlasie, punîndu-şi mîna în gîtul copilaşului s-a rugat lui Dumnezeu, zicînd: "Cel ce ajuţi tuturor celor ce Te cheamă cu adevărat, o! Mîntuitorule, ascultă rugăciunea mea şi ia osul cel înfipt în gîtul copilului acestuia, cu nevăzută puterea Ta. Şi de acum, chiar între oameni şi dobitoace de s-ar întîmpla ceva de acest fel şi va pomeni cineva numele meu, zicînd: Dumnezeule, pentru rugăciunile robului tău Vlasie, ajută-mi, aceluia, Tu, Doamne, grăbeşte spre ajutor şi dă-i tămăduire întru slava şi cinstea sfîntului Tău nume". Acestea grăindu-le, îndată a făcut sănătos pe copil şi l-a dat maicii sale, care lăuda pe Dumnezeu, şi s-a preamărit numele Sfîntului Vlasie, nu numai în Sevastia ci şi în Nicopole.
Încă fiind el pe drum şi apropiindu-se de Sevastia, s-a întîmplat
un lucru ca acesta: o văduvă oarecare, săracă, nu avea mai mult decît un purceluş
şi, alergînd un lup, l-a apucat pe el şi plîngea femeia foarte mult. Văzînd
pe sfînt mergînd, a alergat la dînsul şi cu lacrimi se jeluia contra lupului.
Sfîntul, zîmbind, a zis către dînsa: "Nu te mîhni, o! femeie, nici nu plînge,
că ţi se va da ţie purcelul tău viu şi nevătămat". Acestea zicîndu-le, mergea
în calea sa şi iată lupul a alergat spre săraca văduvă, ducîndu-i purcelul în
gură şi i-a dat drumul viu înaintea sa, întreg şi nevătămat. Apoi lupul a fugit
în pustie, iar văduva şi-a luat purcelul bucurîndu-se şi lăudînd pe Dumnezeu.
Ighemonul, văzînd credinţa cea neschimbată a sfîntului, a poruncit
ca iarăşi să-l ducă în temniţă. Atunci, văduva cea săracă, auzind de viteaza
pătimire pentru Hristos a Sfîntului Vlasie şi fiind nemişcată în sfînta credinţă,
a înjunghiat purcelul pe care l-a scos întreg din gura lupului, a fiert capul
şi picioarele, le-a pus în blid, după aceea, luînd seminţe şi roduri pămînteşti
cîte putea să aibă în sărăcia ei şi punîndu-le în coşniţă, apoi aprinzînd lumînare,
le-a dus sfîntului în temniţă şi căzînd la picioarele lui, se rugă să primească
bucatele acelea şi să mănînce. Sfîntul, lăudînd pe Dumnezeu, a gustat din mîncarea
cea adusă şi, binecuvîntînd-o, i-a poruncit, zicînd: "O! femeie în acest chip
să săvîrşeşti pomenirea mea, în toţi anii, că nu va lipsi în casa ta nimic din
cele trebuitoare. Şi altcineva de se va asemăna ţie şi de va săvîrşi pomenirea
mea, acela se va umple de darurile lui Dumnezeu şi binecuvîntat va fi în toate
zilele vieţii sale".
Scoţînd pe sfînt din curte cu copiii şi ducîndu-i la locul tăierii,
s-a rugat pentru sine şi pentru toată lumea, şi mai ales, pentru aceia care
vor veni după dînsul, să săvîrşească pomenirea lui, ca să nu se apropie de ei
nici o boală, iar casele lor să se umple de toate bunătăţile, apoi rugăciunile
lor să fie auzite pentru toate nevoile. Atunci s-a pogorît de sus, la dînsul,
un nor luminos, care l-a umbrit şi glasul lui Hristos se auzea, grăind din cer
către dînsul: "Toate cererile tale le voi împlini, iubitul meu nevoitor". Integral, AICI
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu