Sfânta Teofana, bucuria şi mângâierea celor împresuraţi de necazuri şi nevoi

Caseta în care se află părticele din moaştele Sfintei Teofana,  biserica Mănăstirii Sf. Mc. Anastasia Vindecătoarea, Tesalonic

Icoana din biserica Mănăstirii Sf. Mc. Anastasia Vindecătoarea, Tesalonic

Sfânta Teofana împărăteasa este pomenită în Biserica Ortodoxă la data de 16 decembrie.

Icoana din biserica Mănăstirii Sf. Mc. Anastasia Vindecătoarea, Tesalonic

© Copyright foto: http://dositeea.blogspot.com

Din viaţa Sfintei Teofana:

"Fericita Teofana, deşi era împărăteasă se sârguia pentru mântuirea sufletească, nesocotind întru nimic slava cea împărătească şi trecând cu vederea deşertăciunea vieţii. Neîncetat, ziua şi noaptea, avea pe buzele sale psalmi, cântări şi rugăciuni şi toată viaţa sa o petrecea întru plăcere de Dumnezeu şi cu milostenii cântându-L. Iar cu trupul său niciodată nu se sârguia spre împodobire împărătească. Deşi era pe dinafară împărăteasă, îmbrăcată cu podoabe scumpe, pe dedesubt era îmbrăcată cu haine aspre de păr, cu care-şi chinuia trupul şi-l omora. Viaţa ei era pustnicească, pentru că se hrănea numai cu pîine proastă şi cu verdeţuri uscate, iar mesele cele cu bucate multe, cu totul erau urâte de dânsa. "

"Niciodată n-a dormit somn de odihnă fără lacrimi. O durea inima de suferinţele celorlalţi; se ruga lui Dumnezeu cu lacrimi pentru ei; întindea mâna de ajutor celor osteniţi, era bucurie şi mângâiere celor împresuraţi de necazuri şi nevoi." Sursa

 "Iar pe slugile sale şi pe robi îi avea ca pe nişte fraţi şi surori şi nu striga pe nimeni cu nume prost, ci pe toţi îi slăvea întru Domnul cu chemarea, cinstind numele fiecăruia, în oricare dregătorie şi slujbă ar fi fost. Apoi, din gura sa n-a ieşit niciodată nici blestem, nici cuvânt mincinos, nici defăimare, nici clevetire, nimic rău.

Teofana era către toţi cu bunătate, căci plângea cu cei ce plângeau şi se bucura cu cei ce se bucurau. Iar patul ei, deşi era aşternut cu vison şi cu străluciri de aur împodobit, pe pământ avea aşternută o rogojină proastă, ori pe oase ascuţite se pleca spre somn. 

Ducea o viaţă atît de aspră încât, repede s-a îmbolnăvit de o mare boală trupească, însă cu sufletul n-a slăbit cu rugăciunile către Domnul şi n-a încetat a învăţa legile lui Dumnezeu, citind sfintele cărţi, ori ascultându-le. 

Apoi, toată osârdia sa era să ajute întru totul pe cei năpăstuiţi, să mângâie pe cei mâhniţi şi să şteargă lacrimile celor ce plângeau."

"Vieţuind în lume, Teofana s-a lepădat de toate cele lumeşti şi a luat jugul cel bun al lui Hristos, iubindu-l; şi Crucea luînd-o a purtat-o pe umeri şi desăvîrşit a plăcut lui Dumnezeu. "Sursa

Alte icoane cu Sfânta Teofana împărăteasa, aici:http://dositeea.blogspot.ro/2012/12/sfanta-teofana.html

Viaţa Sfintei Teofana: Aici