Din viaţa Sfintei Agata:
"Chintian, ighemonul, auzind de frumuseţea, de bunul neam şi
de bogăţia acestei sfinte fecioare, fiind cuprins de gînd necurat spre dînsa
şi cu patimă poftind-o, se gîndea cum ar putea să o vadă şi spre necurata sa
poftă să o aducă, împreună cu averea ei. Înştiinţîndu-se el că ea crede în Hristos,
îndată a trimis ostaşi din cetatea Catana în Panorm, ca să aducă la judecată
pe sfînta, ca pe o creştină.[...]
Deci, îndemnă voievodul pe slujitori ca
mai cu dinadinsul s-o chinuiască; după aceea a poruncit ca cu cleşte de fier
să-i rupă pieptul şi să-l taie. Dar făcîndu-se aceasta, a zis muceniţa către
voievod: "Nedumnezeitule şi fără de omenie prigonitorule, nu te ruşinezi a tăia
pieptul de femeie pe care şi tu singur l-ai supt la maica ta? Însă altceva am
în sufletul meu, de care tu nu poţi să te atingi, căci este sfinţit lui Dumnezeu
din tinereţele mele".
După aceasta, aruncară în temniţă pe sfînta, iar la miezul nopţii
i s-a arătat Sfîntul Apostol Petru, cu chipul bătrîn şi cinstit, purtînd în
mîinile sale multe doctorii, iar înaintea lui mergea un tînăr frumos cu o făclie
luminoasă şi a înţeles sfînta că a venit un doctor. Deci a zis către dînsa apostolul
care i se arătase: "Necuratul tiran te-a rănit cu nişte bătăi ca acestea, dar
n-a sporit nimic; căci tu, cu bărbăţia ta, mai mult l-ai biruit. Drept aceea,
ticălosul a poruncit ca pieptul tău nu numai să-l chinuiască, ci chiar să-l
taie; pentru aceasta sufletul lui se va chinui în veci. Iată, eu stăteam şi
priveam la tine în ceasul acela, cînd ai răbdat chinurile şi am cunoscut că
este cu putinţă să se tămăduiască pieptul tău; pentru aceea am şi venit aici".
Sfînta muceniţă Agata a răspuns: "Eu niciodată n-am obişnuit trupul meu cu nici
un fel de doctorie, şi acum mi se pare că nu se cade a strica obiceiul cel bun,
păzit din tinereţe". Bătrînul i-a zis: "Şi eu sînt creştin şi nădăjduiesc să
te tămăduiesc; am venit la tine, deci nu te ruşina de mine".
Sfînta i-a răspuns, zicînd: Tu eşti bărbat, iar eu fecioară,
deci cum voi putea ca fără de ruşine să-mi descopăr pieptul înaintea ta? Voiesc
mai bine să rabd înainte durerea rănilor mele, decît să mă golesc înaintea ochilor
bărbăteşti. Mulţumescu-ţi, cinstite părinte, căci pentru mine ai venit aici,
vrînd să tămăduieşti rănile mele, însă să ştii că doctoriile cele făcute de
oameni nu se vor apropia de trupul meu niciodată". Iar bătrînul i-a zis: "De
ce nu voieşti să te tămăduiesc?" Sfînta a răspuns: "Am pe Domnul meu Iisus Hristos,
Care le tămăduieşte pe toate şi Care, cu voia şi cu cuvîntul Său, ridică pe
cei căzuţi. Acela, de va voi, poate să mă mîntuiască şi pe mine, roaba Sa cea
nevrednică".
De o credinţă mare ca aceasta a sfintei muceniţe bucurîndu-
se, apostolul a zîmbit puţin şi i-a zis: "Acela m-a trimis la tine, fecioară,
pentru că eu sînt Apostolul Său; deci, fii acum tămăduită". Zicîndu-i acestea,
s-a făcut nevăzut. Atunci Sfînta muceniţă Agata, cunoscînd cine era cel ce i
s-a arătat, a început a mulţumi lui Dumnezeu, zicînd: "Îţi mulţumesc Doamne
al meu, Iisuse Hristoase, că Ţi-ai adus aminte de mine şi ai trimis pe Apostolul
Tău ca să mă tămăduiască". Apoi a privit la trupul său şi a văzut toate rănile
tămăduite; după aceea, toată noaptea, o lumină negrăită umplînd temniţa, o lumină
pe ea. [...]
Tiranul a poruncit ca să aştearnă
pe pămînt hîrburi ascuţite şi cuie arse în foc şi să toarne cărbuni aprinşi,
peste care, întinzînd pe sfînta, s-o ardă şi s-o chinuiască. Făcînd aceasta,
deodată s-a cutremurat nu numai locul acela, ci şi toată cetatea şi, despicîndu-se
pămîntul, a înghiţit pe Vultia, iubitul lui Chintian, şi pe Teofil, prietenul
lui - după al căror sfat Chintian făcea o faptă ca aceea. Toţi cetăţenii temîndu-se
de cutremur au alergat în curte la Chintian, strigînd să nu mai chinuiască pe
nevinovata fecioară, căci pentru dînsa s-a făcut cutremurul acesta.
Chintian, temîndu-se de cutremur şi de tulburarea poporului,
a poruncit să ducă pe sfînta în temniţă, în care intrînd muceniţa şi-a ridicat
mîinile spre cer şi a zis: "Mulţumescu-Ţi Doamne că m-ai învrednicit a pătimi
pentru numele Tău cel sfînt şi, luînd de la mine dorul vieţii celei vremelnice,
mi-ai dat răbdare. Deci, ascultîndu-mă, Doamne, în ceasul acesta, binevoieşte
ca să las lumea aceasta şi să trec spre mila Ta cea bogată şi mare". Astfel
rugîndu-se şi-a dat duhul în mîinile lui Dumnezeu." Integral, aici
Mieluşeaua Ta, Iisuse, Agata, strigă cu mare glas: Pe Tine, Mirele meu,
Te iubesc şi pe Tine căutându-Te, mă chinuiesc şi împreună mă
răstignesc, şi împreună cu Tine mă îngrop cu Botezul Tău; şi pătimesc
pentru Tine, ca să împărăţesc întru Tine; şi mor pentru Tine, ca să viez
pentru Tine; ci, ca o jertfă fără prihană, primeşte-mă pe mine, ceea ce
cu dragoste mă jertfesc Ţie. Pentru rugăciunile ei, ca un milostiv,
mântuieşte sufletele noastre.
