Sfânta Filofteia de la Curtea de Argeş

Sfânta Muceniţă Filofteia de la Curtea de Argeş este prăznuită pe 7 decembrie.

Frescă- Mănăstirea Pângăraţi, Neamţ

Tropar:

Întru răbdarea ta ţi-ai agonisit plata ta, Fericită Filofteia, întru ispite neîncetat răbdând, întru bătăi suferind, întru necazuri binevoind, pe săraci miluindu-i şi pe flămânzi săturându-i; roagă-te lui Hristos Dumnezeu, bună fecioară, să se mântuiască sufletele noastre.

SURSA TROPAR

Condac:

Filoftee preafericită, din pruncie te-ai adus, prin faptă bună, jertfă fără prihană lui Dumnezeu, Celui ce, mai înainte de a te naşte, te ştia pe tine,

ceea ce te-ai făcut podoabă fecioarelor şi locuitoare a cămării celei de nuntă, vrednică de laudă. Pentru aceea, strigăm ţie: Bucură-te, fecioară, pururea pomenită!

SURSA CONDAC

Frescă  din Biserica Seminarului Teologic de la Mănăstirea Neamţ

"Bucură-te, că în lume ai fost blândă mieluşiţă;

Bucură-te, că în chinuri ţi-a fost totdeauna traiul;
Bucură-te, că răbdarea te-a făcut să câştigi raiul;
Bucură-te, că necazuri suferit-ai multe foarte;

Bucură-te, celor căzuţi grabnică sprijinitoare;

Bucură-te, tinereţe, cu viaţă-mbunătăţită;
Bucură-te, mângâierea celor ce se roagă ţie;

Bucură-te, că prin chinuri te-ai îmbrăcat cu lumina;

Bucură-te, pruncă sfântă a Domnului următoare;

Bucură-te, că pe diavol tu l-ai umplut de ruşine;

Bucură-te, că credinţă ai avut în Hristos, tare;
Bucură-te, că răsplată dobandit-ai prin răbdare;
Bucură-te, vitejie, în trup de copil lucrată;

Bucură-te, că mult fost-ai de tatăl tău chinuită;

Bucură-te, căci chinuri grele şi bătăi ai îndurat;

Bucură-te, că-n trup răni, ca Hristos ai suferit;

Bucură-te, că în toate bucuroasă ai pătimit;

Bucură-te, viaţă scurtă înveşnicită prin mult bine;

Bucură-te, că pe nimeni nu-l laşi mâhnit să se ducă;

Bucură-te, Filofteie, fecioară prealăudată !"

(din acatistul Sfintei Filofteia)

Fragmente din viaţa Sfintei Filofteia:
"Copila rămânând orfană de maica ei cea firească şi având în inima ei întipărite învăţăturile ei, a început a lucra cu osârdie faptele bune cele începătoare, înţelepţind-o Duhul Sfânt, adică: a merge la biserică, a asculta dumnezeieştile Scripturi cu luare aminte, a posti, a păzi neîntinată fecioria cea trupească şi cea sufletească, a milui pe cei săraci, a sătura pe cei flămânzi, a adăpa pe cei însetaţi şi a îmbrăca pe cei goi. Îşi împodobea cu acestea candela sufletului ei, îşi agonisea untdelemn în vasele ei şi se gătea către intrarea în cămara de Mire cea cerească, ca fecioarele cele înţelepte. Toate faptele bune le săvârşea copila cu statornicie şi cu răbdare, nebăgând în seamă ispitele şi necazurile cele de la urâtorii binelui, aşa precum grăieşte Scriptura: "Gătitu-m-am şi nu m-am tulburat a păzi poruncile Tale". Dar, fiindcă fapta bună totdeauna este pizmuită de cei răi, n-a fost cu putinţă să nu pătimească şi sfânta mii de ispite, până şi moarte mucenicească.

Mama vitregă văzându-i milostivirea şi alte fapte bune ale ei, îndemnată fiind de diavolul, urâtorul binelui, îi făcea necazuri neîncetate, bătând-o şi pârând-o tatălui ei şi pornindu-l spre mânie. De multe ori văzând fericita pe săraci şi pe flămânzi, biruită de milostivire îşi da hainele ei şi le împărţea din bucatele pe care mama vitregă i le da să le ducă la ţarină, tatălui ei.

Pentru fapta aceasta a ei de multe ori el o bătea fără milă până ce, în cele din urmă şi moarte a pătimit din mâinile tatălui ei.

Mergând tatăl ei la vremea la care ştia că vine fericita cu bucatele, s-a aşezat la loc potrivit şi, pândind-o, a văzut ce făcea fiica sa cu bucatele, fiind de mânie biruit şi uitând dragostea părintească, s-a pornit asupra ei, ca totdeauna, să o apuce de cosiţe şi să o bată până ce îşi va astâmpăra fierberea mâniei sale dobitoceşti; şi fiind în mare aprindere a azvârlit în ea cu barda ce o avea la brâu şi lovind-o a rănit-o la un picior, şi îndată, o, minune! şi-a dat sfântul şi fericitul ei suflet în mâinile lui Dumnezeu.

Iar sfântul şi feciorescul ei trup rămânând pe pământ şi încă sânge din piciorul cel tăiat curgând, cu slavă cerească a strălucit că se lumina şi locul dimprejur. Iar ticălosul tată văzând întâmplarea, a fost cuprins de spaimă şi de cutremur, întâi pentru că a ajuns ucigaşul fiicei sale, apoi din pricina strălucirii celei dumnezeieşti care se revărsase în jurul sfintelor ei moaşte." SURSA TEXT

Viaţa şi acatistul Sfintei Muceniţe Filofteia: AICI